joi, 27 februarie 2014

Tax



   în filmul lui Gyorgy Palfi, Taxidermia înseamnă aberația cărnurilor... mi-a trecut prin cap, după ce l-am văzut acum câteva zile într-o ocazie de festival, că ceea ce se cheamă 'artă' nu trebuie nici măcar să îți placă atâta timp cât reușește să-ți transmită ceva. un ceva care doar se manifestă în lumea asta, dar nu ține de ea, vine din altă parte, o altă planetă, nu se știe precis. și nu contează dacă e bun sau rău, frumos sau urât. bun de simțit să fie.
... în fond, alții trăiesc pentru tine o experiență prin care tu nu o să treci niciodată. pare convenabil, așa că, da, mi-a plăcut acest film dezgustător.
e artă, e doar o emoție

marți, 4 februarie 2014


  După ce-am lăsat să treacă o noapte, realizez că nu regret investiția de 5 ron ca să parcurg aproape 2 ore în gerul unei săli de cinema pentru Nymphomaniac. Adică ceaiul fierbinte a funcționat iar "eșantionul" rămas în cinematografele românești din filmul original e suficient ca să înțelegi asta: doar subiectul ales pare, de la depărtare, ciudat (ca să pună foc la fundul presei critice și să înalțe astfel în rating), dar felul cum omul obține povestea pornind de la subiect ține de minuni. de fapt, ține de poezie, de tandrețea simplă a sufletelor, de coregrafia inteligentă a șirurilor epice... mare povestitor Lars, ăsta. filmul e semnificativ pentru opera lui, e inconfundabil, marca sa. iar publicul merge cu el...

luni, 3 februarie 2014

Nymph


  Nymphomaniac, februarie 2014, București începe așa: acest film este o versiune prescurtată a  originalului, difuzată cu acordul lui Lars Von Trier...
în rest o poezie fantastică variind numărul lui Fibonacci, tăiată la jumătate ca sticla unui pahar pe care tocmai l-ai spart cu palma... o mostră din ceea ce te-ai fi așteptat să primești. sau un timbru.  doar fiindcă că ai vrut înadins să ignori sau n-ai vrut înadins să crezi că pe afiș scrie simplu "volumul 1"...

...plus un ceai fierbine și o aspirină pentru că la cinema scala e ca afară. tâmpit cine mai visează cu romanță la săli de cinematograf în țara asta. tzeapă

sâmbătă, 1 februarie 2014


  Vis de acum câteva nopți, din categoria "creativ"...Sunt acolo trei biserici, de arhitecturi diferite ca stil, toate ctitorite de regina Maria, cu toate astea, rămase neterminate, poate doar începute la dorința ei... O autoritate contemporană pare că a pornit aventura finisării lor. Sunt înșirate de-a lungul unui unic drum pe care se țese întreg orașul, să zicem după modelui Sinaia, iar cerul pe care se proiectează pare senin, cu soare către apus.
E una din ele care mă emoționeză, o emoție scânteietoare, din aceea cu fiori, construcția are siluetă vie, are grație, cărămida aparentă de culoare maroniu roșcat și un aer intim, semănă cu biserica anglicană din grădina Icoanei. Asta pare cea mai frumoasă dintre cele trei, dar e mai mult de atât... sunt uimită, sunt fericită și plâng în hohote de câte ori vin acolo.
  În limbaj ne-oniric, poate extaz...