luni, 30 decembrie 2013

30 decembrie



  azi-noapte am visat fără cuvinte, doar emoții, emoțiile sunt fine și afone desigur, precis era ceva de bine fiindcă m-am trezit plină de bucurie, ca și cum m-aș fi îmbrăcat pe dinăuntru cu cineva drag și foarte dorit.
asta e ciudat de plăcut, pentru că mă aflu într-o dimineață foarte  aproape de sfârșitul anului, iar mie Anul Nou mi s-a părut întotdeauna sfârșitul vacanței. ca și cum după sâmbătă vine duminica și după duminică, inevitabil luni, când trebuie să te scoli după miezul nopții și să mergi la școală (asta e o altă reprezentare fosilă de prin copilărie când trebuia să mă trezesc denoapte la școală. școala, că tot veni vorba, mi s-a părut mereu un fel de a exista șleampăt și urâțel, mi-am iubit timid absolut toți profesorii doar ca să mă asigur că mă simt ceva mai bine dimineața).
Iar Anul Nou e ca și cum s-ar deschide o ușă, iar afară e prea de tot noapte și aerul e greu și rece ca o fântână lâgă pădurea de la Carpen, ca o găleată de apă în cap dimineața, pe inima goală...
...să sperăm că va fi bine

vineri, 27 decembrie 2013

De iarnă, de sărbători...



  în fond, avem o preferință aproape sinceră pentru a fi în loc de a avea.
dar ne menținem în registrul lui "am" și consumăm, consumăm până în plăsele, până la fundul sacului sentimente, emoții, gânduri și mâncare, și rude și copii, totul e consumabil până la urmă, totul într-o mare vălmășeală și grabă. avem stomace mari, avem doar stomac!
de ce oare...? doar ne place "a fi" atât de mult, ne place să fim vii și să nu murim și ne urăm în continuu la mulți ani!
de ce??? în ce nonsens se trăiește pe aici??

miercuri, 11 decembrie 2013

selecțiuni din the most wonderful time of the ear :)


 ieri, de fericire că am terminat cu legea aia-n parlament, mi-am cumpărat o drăguțenie de veiozuță cu leduri sub formă de copac din carpați unde s-a născut Iisus, cu o claie de beteală peste ea, da, mă tot veselesc în jurul ei în horă, îi pun muzică peste tot, l-aș asculta până și pe hrușcă... mă, eu sunt fericită cu kitsch-urile, să-mi dea careva două palme.
adică, să nu-mi dea! kitsch-urile rules and i saved thea world today. yesterday.

fac pe deșteapta, nu e niciun kitsch, e un brăduț stilizat foarte reușit, are și luminițe, are mai ales luminițe!, luminițele sunt întotdeauna de ispravă

duminică, 8 decembrie 2013

Alt vis


... Vis de pe la începutul lui noiembrie în care am părul și fața, tot corpul, alcătuite din cristale fluide cu o consistență puțin mai vâscoasă decât a apei. Ele reflectă lumina într-un spectru trandafiriu precum căptușeala sidefie a unei scoici. Parcă aș fi un hidrozoar căci mă asemăn bine cu o meduză strălucitoare, doar că mi-am păstrat forma trupului actual. Intru într-o cameră de baie foarte luminoasă, baie să spunem de apartament, însă mustind de apă limpede. Și laptop-ul pe care îl depozitez tot în baie e la fel de strălucitor și de spectral, dintr-un fel de sticlă lichidă, lasă apă precum o mașină de spălat.
Lumina mă parcurge cu ușurință și mă umple, și sunt încântată să descopăr într-un fel foarte conștient că am mai multe stări de agregare decât cele cunoscute, și că materia e blândă cu mine.
... Mai mult un vis de stare, căci nu pare să inițiez vreo activitate